cartona

Italian

Verb

cartona

  1. inflection of cartonare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from French cartonner.

Verb

a cartona (third-person singular present cartonează, past participle cartonat) 1st conj.

  1. (transitive) to cover with cardboard; (of a book) to print in hardcover

Conjugation
    conjugation of cartona (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a cartona
gerund cartonând
past participle cartonat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cartonez cartonezi cartonează cartonăm cartonați cartonează
imperfect cartonam cartonai cartona cartonam cartonați cartonau
simple perfect cartonai cartonași cartonă cartonarăm cartonarăți cartonară
pluperfect cartonasem cartonaseși cartonase cartonaserăm cartonaserăți cartonaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cartonez să cartonezi să cartoneze să cartonăm să cartonați să cartoneze
imperative — tu — — voi —
affirmative cartonează cartonați
negative nu cartona nu cartonați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.