carbonata
Romanian
Etymology
Borrowed from French carbonater.
Verb
a carbonata (third-person singular present carbonatează, past participle carbonatat) 1st conj.
- to carbonate
Conjugation
conjugation of carbonata (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a carbonata | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | carbonatând | ||||||
past participle | carbonatat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | carbonatez | carbonatezi | carbonatează | carbonatăm | carbonatați | carbonatează | |
imperfect | carbonatam | carbonatai | carbonata | carbonatam | carbonatați | carbonatau | |
simple perfect | carbonatai | carbonatași | carbonată | carbonatarăm | carbonatarăți | carbonatară | |
pluperfect | carbonatasem | carbonataseși | carbonatase | carbonataserăm | carbonataserăți | carbonataseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să carbonatez | să carbonatezi | să carbonateze | să carbonatăm | să carbonatați | să carbonateze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | carbonatează | carbonatați | |||||
negative | nu carbonata | nu carbonatați |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.