cârmi

See also: carmi, Carmi, carmí, and ĉarmi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic кръмити (krŭmiti), from Proto-Slavic *kъrmiti, from *kъrma (“helm”).

Verb

a cârmi (third-person singular present cârmește, past participle cârmit) 4th conj.

  1. to steer, to change course

Conjugation
    conjugation of cârmi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a cârmi
gerund cârmind
past participle cârmit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cârmesc cârmești cârmește cârmim cârmiți cârmesc
imperfect cârmeam cârmeai cârmea cârmeam cârmeați cârmeau
simple perfect cârmii cârmiși cârmi cârmirăm cârmirăți cârmiră
pluperfect cârmisem cârmiseși cârmise cârmiserăm cârmiserăți cârmiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cârmesc să cârmești să cârmească să cârmim să cârmiți să cârmească
imperative — tu — — voi —
affirmative cârmește cârmiți
negative nu cârmi nu cârmiți

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.