blănit

Romanian

Adjective

blănit m or n (feminine singular blănită, masculine plural blăniți, feminine and neuter plural blănite)

  1. Obsolete form of îmblănit.

Declension
Declension of blănit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite blănit blănită blăniți blănite
definite blănitul blănita blăniții blănitele
genitive/
dative 		indefinite blănit blănite blăniți blănite
definite blănitului blănitei blăniților blănitelor

References
  • blănit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.