binefăcător
Romanian
Etymology
From bine + făcător or bineface + -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/
Antonyms
Adjective
binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)
Declension
Declension of binefăcător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
definite | binefăcătorul | binefăcătoarea | binefăcătorii | binefăcătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | binefăcător | binefăcătoare | binefăcători | binefăcătoare | ||
definite | binefăcătorului | binefăcătoarei | binefăcătorilor | binefăcătoarelor |
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.