bănui

See also: bàn ủi

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bán (“to regret”).

Pronunciation
  • IPA(key): /bə.nuˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: bă‧nu‧i

Verb

a bănui (third-person singular present bănuiește, past participle bănuit) 4th conj.

  1. (intransitive) to suppose, to presume, to guess, to suspect
    Bănuiesc că o să întârziem.
    I guess we're going to be late.
  2. (transitive) to suspect someone

Conjugation
    conjugation of bănui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a bănui
gerund bănuind
past participle bănuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present bănuiesc bănuiești bănuiește bănuim bănuiți bănuiesc
imperfect bănuiam bănuiai bănuia bănuiam bănuiați bănuiau
simple perfect bănuii bănuiși bănui bănuirăm bănuirăți bănuiră
pluperfect bănuisem bănuiseși bănuise bănuiserăm bănuiserăți bănuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să bănuiesc să bănuiești să bănuiască să bănuim să bănuiți să bănuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative bănuiește bănuiți
negative nu bănui nu bănuiți

Derived terms

See also

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.