apropria

See also: apropriá

Portuguese

Verb

apropria

  1. inflection of apropriar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French approprier, from Latin appropriare.

Verb

a apropria (third-person singular present apropriează, past participle apropriat) 1st conj.

  1. to appropriate

Conjugation
    conjugation of apropria (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a apropria
gerund apropriind
past participle apropriat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present apropriez apropriezi apropriază apropriem apropriați apropriază
imperfect apropriam apropriai apropria apropriam apropriați apropriau
simple perfect apropriai apropriași aproprie apropriarăm apropriarăți apropriară
pluperfect apropriasem apropriaseși apropriase apropriaserăm apropriaserăți apropriaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să apropriez să apropriezi să aproprieze să apropriem să apropriați să aproprieze
imperative — tu — — voi —
affirmative apropriază apropriați
negative nu apropria nu apropriați

Spanish

Verb

apropria

  1. inflection of apropriar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.