ațița

See also: atīta, ațiță, and ațîța

Romanian

Verb

a ațița (third-person singular present ațiță, past participle ațițat) 1st conj.

  1. Obsolete form of ațâța.

Conjugation
    conjugation of ațița (first conjugation, no infix)
infinitive a ațița
gerund ațițând
past participle ațițat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ațiț ațiți ațiță ațițăm ațițați ațiță
imperfect ațițam ațițai ațița ațițam ațițați ațițau
simple perfect ațițai ațițași ațiță ațițarăm ațițarăți ațițară
pluperfect ațițasem ațițaseși ațițase ațițaserăm ațițaserăți ațițaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ațiț să ațiți să ațițe să ațițăm să ațițați să ațițe
imperative — tu — — voi —
affirmative ațiță ațițați
negative nu ațița nu ațițați

References
  • ațița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.