știrba
Romanian
Verb
a știrba (third-person singular present știrbă, past participle știrbat) 1st conj.
- Obsolete form of știrbi.
Conjugation
conjugation of știrba (first conjugation, no infix)
| infinitive | a știrba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | știrbând | ||||||
| past participle | știrbat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | știrb | știrbi | știrbă | știrbăm | știrbați | știrbă | |
| imperfect | știrbam | știrbai | știrba | știrbam | știrbați | știrbau | |
| simple perfect | știrbai | știrbași | știrbă | știrbarăm | știrbarăți | știrbară | |
| pluperfect | știrbasem | știrbaseși | știrbase | știrbaserăm | știrbaserăți | știrbaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să știrb | să știrbi | să știrbe | să știrbăm | să știrbați | să știrbe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | știrbă | știrbați | |||||
| negative | nu știrba | nu știrbați | |||||
References
- știrba in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.