învolba
Romanian
Verb
a învolba (third-person singular present învolbează, past participle învolbat) 1st conj.
- Obsolete form of învoalbe.
Conjugation
conjugation of învolba (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a învolba | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | învolbând | ||||||
| past participle | învolbat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | învolbez | învolbezi | învolbează | învolbăm | învolbați | învolbează | |
| imperfect | învolbam | învolbai | învolba | învolbam | învolbați | învolbau | |
| simple perfect | învolbai | învolbași | învolbă | învolbarăm | învolbarăți | învolbară | |
| pluperfect | învolbasem | învolbaseși | învolbase | învolbaserăm | învolbaserăți | învolbaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să învolbez | să învolbezi | să învolbeze | să învolbăm | să învolbați | să învolbeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | învolbează | învolbați | |||||
| negative | nu învolba | nu învolbați | |||||
References
- învolba in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.