înfira
See also: infira
Romanian
Etymology
From în- + fir or possibly from Vulgar Latin *infīlāre, from Latin fīlum. Compare Aromanian nhir, nhirari.
Verb
a înfira (third-person singular present înfiră, past participle înfirat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of înfira (first conjugation, no infix)
| infinitive | a înfira | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | înfirând | ||||||
| past participle | înfirat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | înfir | înfiri | înfiră | înfirăm | înfirați | înfiră | |
| imperfect | înfiram | înfirai | înfira | înfiram | înfirați | înfirau | |
| simple perfect | înfirai | înfirași | înfiră | înfirarăm | înfirarăți | înfirară | |
| pluperfect | înfirasem | înfiraseși | înfirase | înfiraserăm | înfiraserăți | înfiraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să înfir | să înfiri | să înfire | să înfirăm | să înfirați | să înfire | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | înfiră | înfirați | |||||
| negative | nu înfira | nu înfirați | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.