îndreptar

Romanian

Etymology

From în- +‎ dreptar.

Noun

îndreptar n (plural îndreptare)

  1. guide (book)

Declension
Declension of îndreptar
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) îndreptar îndreptarul (niște) îndreptare îndreptarele
genitive/dative (unui) îndreptar îndreptarului (unor) îndreptare îndreptarelor
vocative îndreptarule îndreptarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.