încumeta

Romanian

Alternative forms

încumete, încumăta (regional)

Etymology

From în + Latin committere, present active infinitive of committō, with a later change of conjugation (cf. the original, now regional, form încumete). Doublet of the borrowed comite.

Pronunciation

IPA^(key): /ɨn.ku.meˈta/
Audio (file)
Rhymes: -a
Hyphenation: în‧cu‧me‧ta

Verb

a încumeta (third-person singular present încumetă, past participle încumetat) 1st conj.

(reflexive) to dare, venture to
Synonyms: îndrăzni, (literary) cuteza
(reflexive, rare) to trust, rely on [+ în (object)]
Synonyms: se baza, se bizui, se încrede

Conjugation

conjugation of încumeta (first conjugation, no infix)

number		singular			plural
infinitive			a încumeta
gerund			încumetând
past participle			încumetat
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încumet	încumeți	încumetă	încumetăm	încumetați	încumetă
	imperfect	încumetam	încumetai	încumeta	încumetam	încumetați	încumetau
	simple perfect	încumetai	încumetași	încumetă	încumetarăm	încumetarăți	încumetară
	pluperfect	încumetasem	încumetaseși	încumetase	încumetaserăm	încumetaserăți	încumetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
subjunctive	present	să încumet	să încumeți	să încumete	să încumetăm	să încumetați	să încumete
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încumetă			încumetați
	negative		nu încumeta			nu încumetați

References

încumeta in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.