încinge

See also: incinge

Romanian

Etymology 1

Inherited from Latin incendere, present active infinitive of incendō.

Alternative forms
  • încinde — dated, rare

Verb

a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.

  1. to take fire, heat up, flare up, run hot, enkindle
Conjugation
    conjugation of încinge (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a încinge
gerund încingând
past participle încins
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present încing încingi încinge încingem încingeți încing
imperfect încingeam încingeai încingea încingeam încingeați încingeau
simple perfect încinsei încinseși încinse încinserăm încinserăți încinseră
pluperfect încinsesem încinseseși încinsese încinseserăm încinseserăți încinseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să încing să încingi să încingă să încingem să încingeți să încingă
imperative — tu — — voi —
affirmative încinge încingeți
negative nu încinge nu încingeți
Derived terms

Etymology 2

Inherited from Latin incingere, present active infinitive of incingō.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a încinge (third-person singular present încinge, past participle încins) 3rd conj.

  1. to girdle, enmesh, surround, envelop
    Synonyms: cinge, înfășura
    Antonym: descinge
Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.