încântător

See also: incantator

Romanian

Etymology

From încânta +‎ -ător.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨn.kɨn.təˈtor/

Adjective

încântător m or n (feminine singular încântătoare, masculine plural încântători, feminine and neuter plural încântătoare)

  1. delightful, enchanting

Declension
Declension of încântător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative 		indefinite încântător încântătoare încântători încântătoare
definite încântătorul încântătoarea încântătorii încântătoarele
genitive/
dative 		indefinite încântător încântătoare încântători încântătoare
definite încântătorului încântătoarei încântătorilor încântătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.